Institute of Genetics,
Physiology and Plant Protection

Se anunţă susţinerea tezei de doctor
Pretendent MARTEA Rodica
Conducător DUCA Maria, doctor habilitat în științe biologice, profesor universitar, academician
Consiliul ştiinţific specializat D 10 162.01 - 04
Tema tezei: VARIABILITATEA GENETICO-MOLECULARĂ LA GENOTIPURILE DE SALVIA SCALREA L.
Specialitatea 162.01 Genetică vegetală
Data: 8 decembrie 2016
Ora: 14.00
Local: Sala de conferinţe a Institutului de Genetică, Fiziologie şi Protecţie a Plantelor al ASM (blocul Genetica, et.2)

Principalele publicaţii ştiinţifice la tema tezei ale autorului

1. UDaCoT (UnASM Data Collecting Tool): Principii de căutare şi utilizare a informaţiilor din bazele de date bioinformatice. UnAŞM, CUBM, Lab. de Bioinformatică; resp. de ed.: A. Leviţchi.- Chişinău: S.n. 2012, T-PAR SRL – 148 p., ISBN978-9975-4280-0. Cap. 1-5.
2. Duca M., Port A., Şestacova T., Gonceariuc M., Martea R. Expression of genes involved in sclareol biosynthesis in S. sclarea L. In: Buletinul AŞM. Ştiinţe ale Vieţii 2015, 2(326) p. 80-86, ISSN 1875-064X.
3. Martea R. Polimorfismul genetic în cadrul unor genotipuri de S. sclarea L. In: Buletinul AŞM. Ştiinţe ale Vieţii, 2014, nr. 3(324), p. 109-116, ISSN 1875-064X.
4. Martea R., Doroş I., Manole A. Variabilitatea genetică intraspecifică la S. sclarea L. In: Studia Universitatis. Seria Stiinţe ale Naturii, 2013, nr. 6 (66), p. 66-71, ISSN 1814-3237.

Problematica abordată constă în fundamentarea ştiinţifică a potenţialului ameliorativ al S. sclarea prin corelarea datelor biochimice cu datele moleculare, ceea ce a condus la evidențierea a trei hibrizi (H3, H4 şi H8) cu o capacitate biosintetică înaltă privind compușii majori, precum sclareolul și acidul rozmarinic, fapt ce va permite eficientizarea procesului de ameliorare şi creare a hibrizilor înalt competitivi.

Conţinutul de bază al tezei
 aplicarea instrumentelor bioinformatice în studiul variabilității la S. sclarea;
 estimarea variabilității șerlaiului prin evidențierea polimorfismului genetic;
 analiza nivelului de expresie al genei LPPS și a genei HPPR;
 evaluarea fitochimică a compuşilor polifenolici și a sclareolului;
 corelarea rezultatelor obţinute la diverse nivele de organizare a materiei vii.

Principalele rezultate obţinute
 A fost demonstrat un nivel înalt de polimorfism al materialului ameliorativ de S. sclarea, iar estimarea similarității genetice a permis evidențierea unei distanțe genetice maxime între formele parentale ale hibridului H3 - genotipurile P1 (♀) și P4 (♂).
 În premieră pentru S. sclarea a fost determinat nivelul de expresie al genelor LPPS şi HPPR implicate în căile metabolice de sinteză a compuşilor biologic activi.
 Au fost evidențiaţi hibrizii H3 H4 şi H8 cu indici sporiţi ai tuturor parametrilor studiați (date fitochimice calitative și cantitative, corelate cu rezultatele moleculare) comparativ cu formele parentale.
 A fost constatat efectul de heterozis la toţi hibrizii incluşi în studiu în raport cu formele parentale, după cel puțin unul dintre indicatori.