Institutul de Genetică,
Fiziologie şi Protecţie a Plantelor

Cercetătorii institutului sunt îngrijorați de înrăutățirea continuă a stării fitosanitare în plantațiile de tomate și alte culturi legumicole. Primele simptome de afectare a plantelor de virusuri și fitoplasme au fost depistate la tomate în zona de sud și centru a republicii, la mijlocul lunii iunie, care s-au manifestat prin răsucirea frunzelor cu diferite schimbări morfologice, reducere în creștere, cloroză, necrotizarea țesuturilor ș.a. Monitorizarea dezvoltării acestor maladii a adeverit cele mai pesimiste prognoze. În prima decadă a lunii iulie multe plantații de tomate s-au dovedit a fi afectate puternic de viroze. În unele câmpuri numărul plantelor infectate constituie 80-90%.  Răspândirii în masă a virozelor au contribuit rezervele și condițiile de acumulare și dezvoltare intensă a afidelor și altor dăunători care servesc drept vectori si mijloc  de răspândire a infecțiilor. O sursă importantă de viroze și fitoplasme sunt buruienile în deosebi cele multianuale, care reprezintă plante rezervoare pentru acești agenți patogeni.  
Conform datelor  științifice, în diferite regiuni de pe Terra, se întâlnesc cca 146 virusuri care afectează tomatele, 20 dintre aceștia pricinuiesc pagube economic importante, majoritatea fiind răspândiți și în Republica Moldova.
Principalele boli provocate de virusurile fitopatogene la tomate sunt:  mozaicul, stricul, boala frunzelor de feriga, boala petelor de bronz. Mai frecventă și păgubitoare viroză este mozaicul, care poate fi provocată de reprezentanți ai 7 genuri (Tombusviridae, Luteoviridae, Potyviridae, Flexiviridae, Bromoviridae , Bunyaviridae și Tobamovirus). În condițiile republicii noastre o  răspândire deosebită are și virusul mozaicului tutunului. Atacul acestui virus la tomate se întâlnește în culturile de câmp si teren protejat, influențând negativ dimensiunile, numărul și calitatea fructelor. Pierderile de recoltă, cauzate de mozaicul tomatelor pot ajunge la 30-40%. Simptomele prin care se manifestă această viroză, variază mult, în dependență de tulpina virusului, soiul plantei, faza de vegetație, condițiile de mediu. În cazul mozaicului pe foliole apar pete verzui gălbui, care alternează cu porțiuni de culoare verde marmorată, limbul foliar este ușor încrețit, de formă neregulată.
Deosebit de periculoasă este viroza provocată de virusul aspermiei tomatelor, identificat în toate țările unde cresc crizantemele, care constituie sursa principală de infecție.  Plantele de tomate infectate se deosebesc de cele sănătoase prin habitusul compact, aspectul clorotic și colorația antocianică, plantele bolnave practic nu fructifică, iar cele formate sunt mici, fără semințe, cu mezocarpul petrificat. În dependență de faza de infectare, sensibilitatea soiului, tulpina virusului și condițiile climatice pagubele provocate pot constitui peste 65% din recoltă.
Stricul tomatelor reprezintă o formă gravă a maladiilor virotice, caracterizată prin apariția petelor necrotice pe frunze și tulpini. Frunzulițele de cele mai multe ori se deformează sau se răsucesc în formă de spirală.  
Un impact negativ este cauzat si de virusul ofilirii pătate a tomatelor, care progresând conduce la apariția  petelor de bronz  pe fructe, boală larg răspândită în toate regiunile unde se cultivă tomate. Plantele contaminate se dezvoltă slab, legarea fructelor este frânată, cele formate rămân mici, cu desene inelare roșii și galbene. În multe cazuri are loc necrotizarea și înnegrirea lăstarilor sau pieirea plantelor.
Plantele de tomate infectate cu virusul mozaicului castraveților prezintă de regulă frunze de culoare verde-mată. Foliolele frunzelor atacate prezintă pe margini sau în apropierea nervurilor pete clorotice cu caracter mozaic și aspect de ferigă. În cazul unui atac puternic pesuprafața frunzelor apar striuri necrotice care determină o necroză totală a vârfului plantelor.
Virusurile nu dispun de posibilitatea autonomă de propagare, din acest motiv transmiterea acestora de la o plantă la alta se realizează prin leziuni mecanice și intermediul vectorilor  de răspândi a infecțiilor (afide, tripși, cicade, acarieni, nematodele, ciuperci edafice, ortropode, plante parazitare etc.). Sunt cunoscute peste 400 specii de insecte, care contribuie la transmiterea virionilor virali. Cu ajutorul tripșilor se propagă virusul ofilirii pătate, iar afidele sunt vectori pentru virusurile mozaicului castraveților, aspermiei tomatelor, Y al cartofului și altora.
Din bolile provocate de fitoplasme un interes deosebit prezintă atacul cu stolbur și răsucirea frunzelor de sfeclă la tomate. Primele simptome se manifestă la 30-35 zile de la momentul infectării. Boala se manifestă prin deformarea evidentă a organelor generative a plantelor. Tulpinile au deformațiuni, frunzele sunt puternic răsucite cu nuanțe de cloroză și antocian în conurile de creștere. Fructele formate anterior devin petrificate, necomestibile, concomitent cu progresarea maladiei crește numărul de flori, care leagă fructe de mărimea unei cireșe.
Circa  o treime din numărul total de virusuri se transmit prin semințe. Infectarea are loc în timpul formării și maturizării acestora în planta bolnavă sau la polenizarea plantelor sănătoase cu polen de la plante virozate. Astfel, la infectarea tomatelor cu virusul  mozaicului tutunului virionii își păstrează infecțiozitatea până la 9 ani.
Investigațiile recent efectuate în cadrul institutului au stabilit schimbări morfologice a componentelor florilor asociate de micșorarea capacității de formare și reducere a viabilității polenului la plantele afectate de viroze. Ca rezultat specialiștii prognozează o reducere considerabilă a productivității plantelor și deprecierii calității recoltei. Ținem să menționăm că sunt frecvente cazurile de afectare cu viroze și a plantelor de vinete, ardei, ceapă, castraveți și alte culturi legumicole.