Institutul de Genetică,
Fiziologie şi Protecţie a Plantelor
Ministerul Educaţiei,
Culturii şi Cercetării
Omagierea Academicianului Gheorghe Siscanu, 5 iulie 2012
ACADEMICIANUL GHEORGHE ŞIŞCANU
(la ce-a de a 80-cea aniversare de la naştere)
Numai persoanele dotate de la natură cu capacităţi intelectuale, cu gândire profundă, care se sacrifică zi de zi întru prosperarea ştiinţei pot realiza ceva esenţial în ştiinţă. Din această categorie face parte şi academicianul Gheorghe Şişcanu.
Academicianul Gh. Şişcanu s-a născut la 5 iulie 1932 în satul Măcăreşti judeţul Ungheni, Republica Moldova. In anul 1952 a absolvit şcoala pedagogică din oraşul Călăraşi. După absolvirea căreia îşi continuă studiile la Institutul Pedagogic din Tiraspol, Facultatea de biologie şi chimie (1952-1957). În perioada 1958-1961 urmează studiile la doctorantura în cadrul Institutului de Fiziologie a Plantelor al AŞM. Din acea perioada iniţiază activitatea ştiinţifică. Acumularea unui vast material experimental şi a unui înalt potenţial ştiinţific în domeniul fiziologiei plantelor i-au permissusţinea cu succes a tezei de doctor în biologie în anul 1963 şi tezei de doctor habilitat în 1974. În 1982 pentru activitatea didactică prodigioasă dl Gh. Şişcanu obţine titlul de profesor universitar la specialitatea fiziologia plantelor. Competenţa profesională, rezultatele ştiinţifice obţinute de o înaltă valoare teoretică şi aplicativă, au fost recunoscute de savanţii din ţară, acordându-i-se în 1989 titlul onorific de membru corespondent şi în anul 1992 - membru titular al Academiei de Ştiinţe. Graţie calităţilor organizatorice, spiritului creativ domnul academician Gheorghe Şişcanu a exercitat în perioada 1990-2000 funcţia de secretar ştiinţific general al AŞM. A participat nemijlocit la elaborarea Legii cu privire la Academia de Ştiinţe a Moldovei şi Concepţiei asupra reformei sferei cercetare-dezvoltare, a contribuit la organizarea cercetărilor ştiinţifice fundamentale şi aplicative în cadrul Academiei, la soluţionarea problemelor tehnico-ştiinţifice republicane. În această perioadă şi-a adus aportul considerabil în menţinerea relaţiilor dintre AŞM şi Asociaţia Internaţională a Academicienlor cu sediul la Kiev. Din 1975 conduce activitatea Laboratorului de Fotosinteză al Institutului de Fiziologie â Plantelor al AŞM. La diferite etape ale activităţii sale şi-a desăvârşit profesionalismul în cercetare prin stagii într-un şi de centre ştiinţifice din Moscova (1959-1960, 1961-1974), Sankt-Petersburg (1960,1970); Kiev (1960,1985); Minsk (1971) ş.a.
începând cu anul 1958 şi până în prezent, academicianul Gh. Şişcanu şi-a consacrat activitatea studiului particularităţilor funcţionării aparatului fotosintetic la plantele agricole. Este fondatorul laboratorului de fotosinteză al Institutului de Fiziologie a plantelor al AŞM, actualmente Institutul de genetică şi fiziologie a plantelor al aşm. Sub conducerea dumnealui se efectuează cercetări originale în domeniul fiziologiei plantelor ce vizează, în primul rând, fotosinteza la plantele pomicole.
În rezultatul investigaţiilor ştiinţifice fundamentale academicianul Gh. Şişcanu a elaborat şi introdus în teoria productivităţii fotosintetice a plantelor noi principii şi noţiuni, care au adus o importantă contribuţie în studierea particularităţilor funcţionării aparatului fotosintetic la plantele de cultură. Cu participarea nemijlocită a profesorului Gh. Şişcanu a fost studiat rolul reacţiilor adaptive ale aparatului fotosintetic în reglarea productivităţii şi rezistenţei plantelor la acţiunea factorilor ecologici nefavorabili. S-au stabilit fenomene noi de interacţiune ale organelor plantelor în formarea reacţiei de răspuns la factori stresogeni, au fost evidenţiate legităţile relaţiilor donator – acceptor, ca bază teoretică în reglarea procesului de producţie şi realizarea mai completă a potenţialului de productivitate şi rezistenţă a plantelor. S-a stabilit, că plantele nealtoite de zarzăr şi cele altoite de cais prezintă sisteme donator - acceptor diferite. Plantele de zarzăr şi de cais posedă caracteristici fotosintetice individuale, asigurate de particularităţi morfo- funcţionale ce influenţează relaţiile donator – acceptor, acumularea şi repartiţia biomasei în întreaga plantă. Unul din factorii ce determină intensificarea activităţii fotosintetice la plantele de cais, în comparaţie cu cele de zarzăr este concentraţia mai mare a unităţilor structural - funcţionale ale aparatului fotosintetic. Activitatea înaltă a sinkurilor (zonele de creştere şi de depozitare) au determinat o acumulare de biomasă de 2 ori mai mare la cais faţă de zarzăr.
În baza rezultatelor obţinute au fost elaborate recomandări privitor tratarea plantelor pomicole cu preparatele Melongozidă O şi Capsicozidă (compuşi de provenienţă vegetală) în combinaţie cu microelementele Zn, Mn şi B, în calitate de supliment la administrarea de bază a îngrăşămintelor, sau alte procedee agrotehnice la cultivarea pomilor de măr, cais şi piersic.
În cercetările sale un loc aparte ocupă studierea coroanei pomilor fructiferi. Determinarea legităţilor de activitate fotosintetică a frunzelor, în funcţie de poziţia lor în coroană şi de constituţia acesteia, cât şi a legităţilor de influenţă a speciei şi portaltoiului asupra intensităţii proceselor, i-au permis autorului să propună procedee de modulare a fotosintezei sub influenţa factorilor exogeni şi endogeni. De o apreciere înaltă se bucură lucrările dlui Gh. Şişcanu ce ţin de studierea particularităţilor de interconexiune a activităţii fotosintetice a aparatului de asimilare şi funcţiei metabolice a sistemului radicular al pomilor fructiferi. Aceste rezultate ştiinţifice obţinute de academicianul Gh. Şişcanu au fost incluse în manualul „Fiziologia plantelor pomicole", editat în anul 1978 la Berlin în limba germană, şi apoi tradus în limba rusă în 1982.
În baza cercetărilor efectuate de către autor este stabilită posibilitatea pronosticării şi aprecierii combinărilor de altoi – portaltoi, conform indicilor fiziologici şi biochimici; este descrisă acţiunea fotosintetică a unui şir de combinaţii de altoire şi estimate plantele cu caracteristici fotosintetice performante şi corespunzător cu o productivitate mai sporită.
Analizând datele din literatura ştiinţifică mondială şi propriile rezultate experimentale de mulţi ani, autorul argumentează concepţia, conform căreia relaţiile donor - acceptor poartă un caracter polifuncţional şi au valoare semnificativă ca parte componentă a sistemelor de integrare la nivel de organism, ce se reflectă îndeosebi de distinct în condiţiile acţiunii stresogenilor de diferită natură. La baza menţinerii efectului dinamic de integrare stă reglarea coordonativă a forţei de acţiune a organelor în creştere şi celor de depozitare, intensităţii reacţiilor metabolice, care asigură asimilarea carbonului şi azotului, precum şi dimensiunii şi direcţiei fluxului de asimilate. Aceasta se obţine pe parcursul desfăşurării procesului de adaptare, care permite realizarea adecvată şi mai completă a potenţialului de productivitate şi toleranţă a plantelor.
Autorul argumentează că relaţiile donor - acceptor, ce controlează procesele de creştere şi fotosinteză, sunt condiţionate de activitatea centrelor de atracţie. Pe parcursul vegetării acestea apar succesiv, însă la anumite etape de dezvoltare se pot constitui câteva zone de consum. În aşa situaţii intensitatea şi direcţia fluxului de transport al asimilatelor depinde de capacitatea de atracţie a acestora.
Pedagog prin vocaţie, profesorul universitar Gh. Şişcanu contribuie în mod direct la pregătirea specialiştilor de înaltă calificare în biologie, activând mai bine de 20 de ani la catedra Universităţii de Stat din Moldova. Sub conducerea Domniei sale au fost susţinute 15 teze de doctor în biologie. O perioadă îndelungată conduce Consiliul ştiinţific specializat pentru susţinerea tezelor de doctorat la specialitatea 03.00.12-Fiziologie vegetală în calitate de preşedinte. Domnia Sa a fost şi este antrenat în diferite comisii ale Consiliului Naţional pentru Acreditare şi Atestare; ex-secretar al Consiliul consultativ de expertiză al Consiliului Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică. Academicianul Gh. Şişcanu este membru al Consiliului Directoriu al Societăţii de Fiziologie şi Biochimie Vegetală din Republica Moldova, membru al Federaţiei Europene a Societăţilor de Fiziologie a Plantelor. Gh. Şişcanu a fost redactor responsabil şi membru al colegiului de redactare la un şir de reviste de prestigiu, membru al Colegiului de redacţie al Editurii Enciclopedice.
Rezultatele ştiinţifice obţinute de către academicianul Gh. Şişcanu sunt reflectate în cele peste 260 de publicaţii ştiinţifice, inclusiv a 6 monografii. Relevanţa cercetărilor realizate este confirmată de 10 brevete de invenţii.
Pentru merite deosebite obţinute în ştiinţă, academicianului Gh. Şişcanu i s-a conferit titlul „Om emerit" (1995), distincţia supremă „Ordinul Republicii" (1996). Pentru realizări remarcabile în domeniul ştiinţelor biologice a primit în 2002 Medalia „Dimitrie Cantemir". Prin Hotărârea CSSDT, pentru contribuţii relevante în procesul de renaştere a sferei ştiinţei şi inovării, d-ul academician Gh. Şişcanu este distins cu Medalia jubiliară „60 ani de la fondarea primilor instituţii academice din Republica Moldova" (2006).
Colectivul Institutului de Genetică şi Fiziologie a Plantelor al AŞM îi urează academicianului Gheorghe Şişcanu multă sănătate, prosperitate, perseverenţă, ani de viaţă lungă cu noi realizări întru propăşirea ştiinţei ţării noastre.